Sisteme senzoriale cerebrale

 

Modul în care creierul uman se adaptează la stimularea externă este un mecanism important pentru supraviețuirea speciilor și s- a descoperit că două procese distincte sunt declanșate în creierul uman atunci când sunt expuse la intrări senzoriale prelungite sau repetate.Când lumina pătrunde în ochi, neuronii din zonele vizuale ale creierului încep să fie stimulați, iar creierul se adaptează la acest input prelungit sau se declanșează mai selectiv pentru a ascuți percepția.

A fost proiectat un experiment pentru a măsura un fenomen numit tilt-aftereffect – o iluzie vizuală în care expunerea prelungită la un stimul vizual provoacă schimbări în orientările percepute ulterioare.Activitatea electrică a creierului a fost măsurată folosind electroencefalografia (EEG) la începutul experimentului și din nou după analizarea tiparelor, rezultatele fiind comparate cu un model sofisticat de calcul .

 

Dacă te uiți pentru câteva secunde la un petic de dungi albe și negre rotite ușor în sensul acelor de ceasornic față de verticală și apoi te uiți la un model perfect vertical, acele dungi verticale vor părea a fi înclinate ușor în sens invers acelor de ceasornic.Neuronii vizuali arată inițial oboseală în timpul fazei de adaptare, dar după câteva sute de milisecunde, se comportă într-un mod care sugerează că ascut percepția .

 

Procesul ar putea fi comparat cu finalizarea unui puzzle : în mod normal, ai o idee despre cum ar trebui să arate puzzle-ul când este terminat, dar în timp ce pui piesele împreună, trebuie să fii atent la detaliile fine de pe fiecare piesă.Creierul combină informații despre cum ar putea arăta imaginea finală cu informațiile senzoriale transmise de ochi, permițându-ne să recunoaștem ceea ce vedem.

Cei mai mulți dintre noi pot recunoaște obiecte și sunete familiare fără efort, dar calculele pe care creierul trebuie să le efectueze sunt foarte complicate și nu sunt bine înțelese .O mai bună înțelegere a modului în care funcționează sistemele senzoriale într-un creier sănătos ne poate spune mai multe despre ce se întâmplă atunci când sistemul funcționează defectuos, deschizând calea către o mai bună diagnosticare și tratament al deficiențelor senzoriale în viitor.